Istanbul

Ce facem de 1 mai?

Mare?

Nu. Hai in Istanbul!

 

Cam asa am luat decizia sa merg in Istanbul. Am mers cu autocarul pentru ca mi s-a parut mai accesibil ca pret, insa am vazut ca exista oferte bune si la zboruri ce duc la acelasi cost, doar ca in lunile de toamna. Am plecat pe 27.04 seara si am ajuns dimineata, pe 28.

Daca ar fi sa descriu Istanbulul intr-un singur cuvant acela ar fi diversitate. Daca pe strada lumea este agitata, iar vanzatorii gata sa negocieze pentru a vinde produsul, in difuzoarele moscheelor se aude chemarea la rugaciune la diferite ore ale zilei.

O mare de culori, agitatie, aglomeratie, mancare super gustoasa, cladiri impunatoare, moschei, metrou pe sub apa si pe deasupra, oras situat pe doua continente, cam acestea sunt ingredientele ce il determina si fie special.

Prima zi ne-am familiarizat cu orasul si am reusit sa ne acomodam cu agitatia acestuia. Am vizitat doua biserici ortodoxe, una dintre acestea dispunand de un izvor chiar in interiorul acesteia.          Am ramas impresionata de imensitatea bazarului de unde si numele Grand Bazar, de negocierile ce se duceau la fiecare stand, de culorile si diversitatea obiectelor de vanzare. Insa cum eu nu sunt fana shopping-ului in afara, m-am bucurat doar in sine de vizita bazarului.

Lasand in urma Grand Bazar, ne-am lasat vrajiti de strazile orasului, presarate cu fel si fel de magazine si terase, care mai de care mai viu colorate sau mai sclipicioase. Am ajuns si am vizitat si celebra si impunatoarea Moschee Albastra impreuna cu catedrala Sf Sofia, devenita initial moschee, acum fiind declarata muzeu.

 

 

 

 

De asemenea, merita si o plimbare prin parcul Ghuane in apropiere de aceste obiective, la fel de colorat si el, insa destul de aglomerat.

Ca mancare, cum mentionam si mai sus, aceasta este foarte gustoasa, de la supa crema de linte pana la kebab. Se mananca foarte condimentat, dar majoritatea localurile au si varianta mai putin picanta a preparatelor. Ca dulciuri, mi-a placut foarte multe niste rulouri pe care le au ei, un fel de nuga cu o multitudine de arome. Acestea se gasesc la majoritatea magazinelor specifice dulciurilor, iar daca ajungeti in Istanbul este imposibil sa nu dati de un astfel de magazin.

Ce mi-a mai placut foarte mult este aceasta traditie a lor de a oferi ceai oaspetilor. Nu conta daca ajungeai sa cumperi sau nu ceva, ramaneai cu o impresie buna de ospitalitate cand plecai din magazin.

Ca bani de cheltuit, recomandarea este sa folositi lire turcesti: nu toti accepta euro sau dolari, iar in unele locuri nu se poate plati cu cardul. Exista multe bancomate, iar comisionul nu mi s-a parut deloc mare.

 

In cea de-a doua zi am experimentat mijloacele de transport in comun. Astfel ca am luat metroul si am traversat pe sub apa pana pe celalalt continent. Am plecat de la statia de metrou Vezneciler pana la Ayrılık Çeşmesi. De aici am luat-o la pas pana in portul asiatic de langa statia Kadikoy. Portul este foarte vivant, o multime de oameni, terase pe mal, turisti plimbandu-se pe faleza, ca noi de altfel. Intrucat am prins o vreme super frumoasa, am decis ca este locul perfect pentru un pranz in aer liber, pe faleza.

 

 

 

 

 

 

 

Inapoi pe continentul european ne-am intors pe deasupra pentru a ne bucura si de priveliste. Astfel ca de la Kadikoy am luat metroul pana la Uzuncayir, iar de acolo metrobusul pana la Zincirlikuyu. Metrobusul circula pe deasupra si traverseaza de pe un continent pe altul pe podul Martirilor din 15 Iulie, primul pod construit peste Bosfor.

Interesant este faptul ca am aflat ca se investeste destul de mult in estetica orasului. Astfel ca pe majoritarea peretilor de pe arterele mari am oserbat foarte multe panouri cu flori si vegetatie.

 

 

Pe partea europeana, am continuat ziua printr-o scurta plimbare prin vivantul cartier Taksim. Aici, de asemenea, se gasesc magazine de-o parte si de alta a strazilor, multe terase si ce mi s-a parut foarte interesant: un tramvai (pe harta de transport il gasiti ca Tunel) ce se plimba printre oameni si face legatura doar intre doua statii de metrou. Astfel, pentru cei care nu au timp sa se plimbe ca noi, turistii, si pentru a evita aglomeratia, acest tramvai-tunel este o buna optiune. Mentiunea ar fi ca este vorba de un singur vagon, iar lumea am observat ca sta si pe scari.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Daca ajungeti in Istanbul, este necesara si o croaziera pe Bosfor. Dupa amiaza celei de-a doua zile a fost dedicata croazierei. Aceasta oferta o priveliste deosebita si o perspectiva foarte larga a orasului. Astfel va puteti bucura la bordul unui vas de privelisti precum podul Galata, moscheea Ortakoy, situata pe malul Bosforului, palatul Dolmabahçe, Rumelihisarı – o fortareata medievala, o inchisoare devenita hotel de 5*, primul liceu militar, vile private sau coline de verdeata. Plimbarea a durat aproximativ o ora jumatate, iar vasul l-am luat din zona Podului Ataturk, parcul Ozlem.

 

 

Ziua avand doar 24 de ore si venind seara, nu am mai apucat sa vizitam palatul Topaki si Basilia Cisterna, ce le aveam pe lista si cred ca merita vizitate. Insa acesta ramane prilej de a ma reintoarce la un moment dat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua a treia am dedicat-o unei excursii optionale pe cea mai mare insula a Printilor din cele noua, Buyukada. Toate cele noua insule fac parte din zona asiatica a Istanbului, Buyukada fiind prima ca suprafata, inaltime si populatie. Am luat tramvaiul de la Laleli-Universite pana la Kabatas, statia unde se afla portul de unde ne-am imbarcat pe vas. Drumul pe mare este de aproximativ o ora jumatate, costa 7.5 TL/sens, iar la bordul vasului exista si un bar pentru mici gustari.

Ce mi s-a parut extraordinar este faptul ca pe insula nu circula masini, exista in schimb biciclete de inchiriat sau plimbari cu trasurile strase de cai. In port este multa agitatie, sunt magazine, terase, dar inaintand spre inima insulei, veti da de liniste, verdeata si peisaje de poveste. Pentru un punct de belvedere magnific urcati pe cel mai inalt varf al insulei, Yücetepe. De unde va lasa trasura, se mai urca un deal, in varful caruia se afla o biserica ortodoxa dedicata Sfantului Gheorghe, precum si o terasa. Privelistea de aici este minunata, mai ales intr-o zi senina; este liniste si pace, departe de agitatia portului. De la preotul bisericii fiecare am primit si cate un clopotel, drept talisman, iar la terasa ne-am oprit pentru a savura un pahar cu ceai si a admira peisajul.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Seara am dedicat-o Istanbulului by night si unei noi panorame. Astfel ca am traversat cu autocarul podul Galata si podul Martirilor din 15 iulie/podul Bosfor si am ajuns din nou pe partea asiatica. De data aceasta am mers pe dealul Camlica ce dispune de un parc din varful caruia se deschide o panorama impresionanta asupra Istanbulului si a stramtorii Bosfor. Recomandarea ar fi sa ajungeti aici in timpul saptamanii, in week-end-uri am inteles ca este destul de aglomerat. Dupa sesiunea de poze, am savurat un ecler la o terasa frumos amenajata din parc si ne-am intors pe partea europeana de aceasta data pe Podul Fatih Sultan.

 

 

 

In ultima zi, dupa micul dejun, am plecat spre casa, cu o oprire pentru pranz si vizita in Edirne, fostul oras Adrianopol. Aici am vizitat Moscheea Selimiye, monument simbol pentru oras. Pe langa moschee, exista si un Muzeu de Arta Islamica si ce mi s-a parut interesant a fost faptul ca exista si un bazar la subsol, sub curtea mocheei. Bazarul seamana cu cel din Istanbul doar ca este mai mic ca suprafata.

Dupa scurta vizita, ne-a continuat drumul spre casa cu dorinta mare de a ne reintoarce.